"Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii " - Nicolae Iorga -
Zamolxe - "eu sunt cel ce sunt"
"Fii liber, fa ce-ti place, fa ce simti in inima ta - Dumnezeu pune in inima ta tot ce ai nevoie ." - rugaciunea indemn a lui Zamolxe, Fiul lui Dumnezeu, pe care dacii in cunostiinta de cauza l-au "Deificat", intrucat masura intelepciunii, faptelor si virtutilor acestuia acestuia erau proba de netagaduit a apartenentei divine a lui Zamolxe.
Cunoasterea Zamolxiana, precursoare a Codului Belaginelor, este in esenta precursoarea invataturilor de tip crestin, hristic, pe care Mantuitorul IIsus Hristos ni le-a relevat dupa 600 de ani.
Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxe (in alte rostiri Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe informatiile antice scrise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din Romania - cu exceptia Inforenergeticii), sugereaza figura complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari departari geografice ( cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin circulatia tematica a miturilor): Quetzalcoatl.
Ca zeu, Zamolxe nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoarcerea sa nu este inviere osiriaca, ci a doua venire. Tot ca zeu, Zamolxe nu a putut fi venerat in locul lui Gebeleizis, pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebelezis era zeul miscarilor atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxe un zeu al cerului senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli aruncati in suliti.
Ca "OM" civilizator, Zamolxe vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel putin a doua stiinte fundamentale pentru acele vremuri, astonomia si medicina, propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo Medicus); educatia morala a populatiei si instruirea ei filososfica (dupa "legile de a trai frumos"- codul Belaginelor - expus si explicat de regina Hestia in Tracia) ; organizarea unui sistem religios, cu doctrina teologica monoteista si cu investitura scaerdotala; contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelor cu discutii intelectuale si spirituale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).
Herto Valus sau "Cartea Secreta" - rugaciunea-poezie este tipul clar al nivelului educatiei, cunoasterii si intelepciunii Zamolxiene, expresie a apartenentei divine a acestuia :
"Univers apleaca-ti urechea la rugaciunea mea curata,Principiile vindecarii fizice si spirituale Zamolxiene respecta caracteristicile firesti si normale ale Intelepciunii Hristice care propovaduiesc ca prim pas in vindecarea fizica pe cea sufleteasca-spirituala.. caci:
Pamant deschide-te, ca masa apelor sa mi se deschida,
Flori, nu unduiti, trestii, nu tremurati, copaci, nu va clatinati;
Doresc sa-l aud pe Dumnezeul Creatiei, Tot si Unul,
Sa se deschida cerurile, sa se domoleasca si vantul,
Fie ca darurile mele sa vesteasca Totul si Unul"
" aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, la fel nu poţi vindeca nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta e pricina pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o întreprindă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se simtă bine».
Căci, spunea Zamolxe, toate se trag din suflet, atât cele rele cât si cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca deopotrivă capul cât şi restul trupului s-o ducă bine. Iar sufletul, spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece... Arătându-mi deci leacul şi descântecul, el îmi spunea: «Să nu te laşi înduplecat să îngrijeşti capul nimănui, care nu-şi va fi dăruit mai întâi sufletul spre îngrijire descântecului. Aceasta, zicea Zamolxe, "aceasta este greşeala pe care, acum, o săvârşesc oamenii, că încearcă să devină un fel de medici ai câte unei părţi, fără de cealaltă ".
Ar trebuii sa fim "mandrii" si responsabili cu aceasta cunoastere pe care Zamolxe a impartasit-o acestui neam DAC - adevaratul popor ales - caci similaritatea invatamantului lui Zamolxe cu cel Hristic este izbitoarea si doar un "ochi bolnav" nu ar putea vedea aceasta. Mantuitorul IIsus Hristos intai testa necesitatea si dorinta omului de a se vinedeca prin intrebari care aveau darul de dovedii credinta si libertatea in alegere a celui implicat - bolnav - si abia apoi actul vindecarii avea loc.. In mod aproape similar cunoasterea Zamolxiana se adresa celor dornici de a se vindeca in prealabil spiritual iar vindecarea sufletului le va determina apoi vindecarea fizica.
